Hachiko - cainele credincios

Autentificati-va pentru a vedea fotografii, articole si multe altele scrise de Carla Darc.



Hachiko a fost un caine din rasa japoneza Akita Inu, cunoscut pentru infinita sa fidelitate si dragoste fata de stapanul sau, profesorul universitar Eizaburo Ueno. In fiecare dupa-amiaza, Hachiko astepta in gara Shibuya pana ce Ueno se intorcea de la serviciu si a continuat sa-l astepte pe profesor chiar si dupa moartea sa tragica, neasteptata, timp de inca 9 ani.

Aceasta manifestare publica a afectiunii si loialitatii a facut ca povestea lui Hachiko sa fie cunoscuta in intreaga lume, ba chiar sa fie si ecranizata. Este un exemplu perfect al dragostei pe care un caine o poate simti pentru stapanul lui, iar asta misca pana si cele mai dure inimi.

Rasa Akita Inu este considerata in Japonia comoara nationala, simbolizand buna sanatate, prosperitatea si norocul. Este o rasa de talie mare, dar bine proportionata, un caine blanos, cu capul mare si corpul puternic, musculos. Poate avea o lungime de 61-67 cm, depinzand de varsta si de genul fiecarui exemplar, iar la maturitate are o greutate de pana la 50 kg. Este un caine foarte inteligent, care necesita un stapan cu o personalitate puternica. Rezervat si chiar sfios, el ramane calm pana si in situatii oarecum stresante. O rasa foarte echilibrata, docila si ascultatoare, foarte loiala stapanului, cu o serenitate recunoscuta. Dresat corespunzator, cainele Akita Inu este foarte rabdator cu copii si le poate fi un excelent protector.

 

Hachiko  s-a nascut in anul 1923, in prefectura Akita, Japonia. Un an mai tarziu, el a fost daruit lui Eisaburo Ueno, profesor de inginerie agronomica de la Universitatea din Tokio, de catre fiica acestuia. Cand Ueno a vazut catelul pentru prima data, a observat ca picioarele sale erau un pic strambe, oarecum in forma de )( si semanau cu semnul japonez al cifrei 8, semn care se pronunta „hachi”, asa ca s-a decis sa-i dea numele „Hachiko”. Profesorul l-a indragit foarte mult, astfel ca, dupa plecarea fiicei sale proaspat casatorite, a hotarat sa pastreze cainele, in loc sa-l dea. Si asa au ramas impreauna.

 

Ueno se ducea la serviciu cu trenul, iar Hachiko a devenit companionul sau fidel. In fiecare dimineata il insotea la gara Shibuya, iar dupa-amiaza se intorcea sa-si intampine stapanul.

Intr-o zi, in timp ce preda la universitate, Ueno a suferit brusc un atac de cord care l-a si ucis, fiind inmormantat la Tokio, astfel ca el nu s-a mai intors acasa niciodata. Hachiko a continuat sa-l astepte in gara Shibuya. Zi dupa zi, catelul s-a dus in gara asteptandu-l pe profesor, cautandu-i chipul printre miile de calatori care treceau pe langa el. Zilele s-au transformat in luni, apoi in ani. Hachiko l-a asteptat neobosit timp de 9 ani lungi, in ploaie, zapada sau arsita, uimindu-i pe localnici cu devotamentul lui si predându-le acestora o lecție despre iubire, loialitate si compasiune.

Locuitorii din Shibuya au fost impresionati de catel si in toata aceasta perioada l-au hranit si au avut grija de el cat timp astepta in usa garii.

 

Loialitatea fata de stapanul sau i-a adus porecla de „cainele credincios”, iar oamenii i-au aratat multa afectiune si admiratie; atat de multa incat in anul 1934 i-au facut o statuie din bronz si au pus-o in fata garii unde el si-a asteptat stapanul in fiecare zi.

 

Hachiko a murit de batranete, pe 9 martie 1935, la baza statuii, adica in acelasi loc in care a asteptat intoarcerea profesorului, timp de 9 ani. Ramasitele sale au fost ingropate langa cele ale lui Eisaburo Ueno, in cimitirul Aoyama din Tokio.

 

In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial toate statuile din bronz au fost refolosite pentru fabricarea de armament, inclusiv cea a lui Hachiko. Totusi, cativa ani mai tarziu, s-a infiintat o societate al carei obiectiv a fost sa ii faca o noua statuie care sa fie amplasata in acelasi loc. In final, Takeshi Ando – fiul sculptorului care faurise statuia initiala – a fost angajat pentru noua lucrare. Si astazi statuia lui Hachiko se afla tot in fata garii Shibuya, iar in fiecare an pe 8 aprilie se comemoreaza fidelitatea acestui caine cu totul deosebit.

 

Catelul a devenit faimos si dupa ecranizarea povestii sale, in anul 2009. Filmul se numeste „Hachi: povestea unui caine” (Hachi: A dog’s Tale) si a fost regizat de Lasse  Hallstrom, dupa un scenariu de Stephen P. Lindsey, Kaneto Shindo, cu Richard Gere, Joan Allen si Sarah Roeme in rolurile principale. Subiectul este un remake al filmului japonez Hachiko Monogatari, din anul 1987, (ハチ公物語?), denumire care inseamna literalmente "Povestea lui Hachiko", realizat in regia lui Seijirô Kôyama si avandu-i in distributie pe Koaru Yachigusa, Tatsuya Nakadai, Toshinari Om.  


Premiera filmului cu Richard Gere a avut loc la Seattle International Film Festival, pe 13 iunie 2009, iar lansarea in cinematografe a avut loc pe 8 august (acelasi an) in Japonia. Pe parcursul anilor 2009 si 2010 filmul a mai fost lansat in peste 25 de țari. Incasarile totale la box office au atins cifra de $46,7 milioane (ianuarie 2011). Inceputul filmului  este cel care reuseste sa mențina interesul viu pe tot parcursul acțiunii. Filmul incepe intr-o sala de clasa, unde niste copii vorbeau despre eroii lor. Printre acestia se numara si nepotul profesorului, care vorbeste despre povestea minunata a bunicului sau si a lui Hachiko, eroul despre care a ales sa vorbeasca. Este interesant faptul ca desi spune ca nu a mai ajuns sa-si cunoasca bunicul fiindca a murit pe cand el era foarte tanar, atunci cand aude povestea despre el si Hachiko, simte de parca ii cunoaste.